Societatea vinde puritatea feciorelnică

vinde fecioriaÎntr-o lume lipsită de dragoste şi milă, societatea noastră insensibilă vinde puritatea feciorelnică a fiicelor ei pentru nesfârşita-i poftă-i de bani şi de putere. Dacă privim zecile de panouri publicitare de pe autostrăzi sau privim la oricare dintre serialele televiziunilor comerciale sau doar aruncăm o privire în rafturile unui supermarket, înţelegem limpede care e produsul numărul unu al lumii moderne: sexul. Sexul nu se vinde însă singur, ci cu orice altceva, de la ţigări şi alcool pînă la mîncare pentru cîini. Şi cine e obiectul vizat de această prostituare? Mamele, surorile şi fiicele noastre!

Lumea modernă a desfigurat imaginea femeii, asemănînd-o cu o desfrînată. Aşa stînd lucrurile, bărbaţii au devenit nişte desfrînaţi şi întreaga moralitate a rasei umane s-a afundat în abisul unei subumanităţi. Fecioria era considerată cîndva o virtute, însă astăzi, cînd toate sunt cu susul în jos, ea este socotită o slăbiciune.

De ce e aşa? De ce a căzut omenirea într-o asemenea stare de depravare? Cu siguranţă aceasta se datorează abolirii chipului divinităţii. În locul divinului, omul a început să venereze trupul şi, datorită aceste deteriorări, sensul iubirii s-a pervertit. Adevărata iubire îşi regăseşte sensul în iubirea relevată de Dumnezeu, care este desăvîrşită. Cînd Dumnezeu e înlăturat din mintea şi inima omului, adevărata iubire se pierde. Ceea ce rămîne e doar un veşmînt sub care omul îşi ascunde poftele sale trupeşti.

Profunzimea adevăratei iubiri e atît de străină acestor timpuri lipsite de orice sensibilitate, încît e alungată chiar şi în rarele cazuri cînd se întîmplă să fie trăită. Acesta e masochismul iubirii din lumea noastră nihilistă. Altfel spus, suntem atît de speriaţi şi răniţi de falsa iubire, încăt ne e foarte greu să acceptăm o iubire profundă şi necondiţionată, cînd ni se oferă.

Nu mai e nimic care să se adreseze singurătăţii din sufletele tinerilor care au crescut în cămine familiale pustiite. Dragostea a fost subminată de cunoscutul război al divorţului, căruia îi cad victime mulţi dintre tinerii acestor vremuri. Se pare că mulţi dintre noi am crescut fără părinţi sau doar cu unul singur, sau cu amîndoi, dar cu totul nepreocupaţi de soarta noastră.

Copilul de astăzi e batjocorit şi parasit. Indiferent că e hărţuit sexual, molestat sau doar lipsit de dragoste, copilul epocii moderne creşte cu aceste răni. În lupta lui pentru supraveţuire rănile se cicatrizează şi cu timpul învaţă să se adapteze societăţii lipsite de dragoste. Şi fără dragoste, sexul devine violenţă.

Sursa: Tinerii vremurilor de pe urmă: ultima şi adevărata răzvrătie/ monahul John Marler, monahul Andrew Wermuth, ediţia a II-a,-Bucureşti: Editura Sofia, 2008, pag.28-30

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s