Sfînta Evanghelie după Marcu

SFÎNTA EVANGHELIE DUPĂ MARCU

CAPITOLUL 1
Ioan Botezatorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecari.

1. Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: “Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.
3. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”.
4. Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor.
5. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
6. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica.
7. Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.
9. Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan.
10. Si indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El.
11. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
12. Si indata Duhul L-a manat in pustie.
13. Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Si era impreuna cu fiarele si ingerii Ii slujeau.
14. Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu.
15. Si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.
16. Si umbland pe langa Marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand mrejele in mare, caci ei erau pescari.
17. Si le-a zis Iisus: Veniti dupa Mine si va voi face sa fiti pescari de oameni.
18. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El.
19. Si mergand putin mai inainte, a vazut pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui. Si ei erau in corabie, dregandu-si mrejele.
20. Si i-a chemat pe ei indata. Iar ei, lasand pe tatal lor Zevedeu in corabie, cu lucratorii, s-au dus dupa El.
21. Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.
22. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci El ii invata pe ei ca Cel ce are putere, iar nu in felul carturarilor.
23. Si era in sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24. Zicand: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stim cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
25. Si Iisus l-a certat, zicand: Taci si iesi din el.
26. Si scuturandu-l duhul cel necurat si strigand cu glas mare, a iesit din el.
27. Si s-au spaimantat toti, incat se intrebau intre ei, zicand: Ce este aceasta? O invatatura noua si cu putere; ca si duhurilor necurate le porunceste, si I se supun.
28. Si a iesit vestea despre El indata pretutindeni in toata imprejurimea Galileii.
29. Si indata iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea.
31. Si apropiindu-Se a ridicat-o, apucand-o de mana. Si au lasat-o frigurile si ea le slujea.
32. Iar cand s-a facut seara si soarele apusese, au adus la El pe toti bolnavii si demonizatii.
33. Si toata cetatea era adunata la usa.
34. Si a tamaduit pe multi care patimeau de felurite boli si demoni multi a alungat. Iar pe demoni nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca-L stiau ca El e Hristos.
35. Si a doua zi, foarte de dimineata, sculandu-Se, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo.
36. Si a mers dupa El Simon si cei ce erau cu el.
37. Si aflandu-L, I-au zis: Toti Te cauta pe Tine.
38. Si El a zis lor: Sa mergem in alta parte, prin cetatile si satele invecinate, ca sa propovaduiesc si acolo, caci pentru aceasta am venit.
39. Si venind propovaduia in sinagogile lor, in toata Galileea, alungand pe demoni.
40. Si un lepros a venit la El, rugandu-L si ingenunchind si zicand: De voiesti, poti sa ma curatesti.
41. Si facandu-I-se mila, a intins mana si S-a atins de el si i-a zis: Voiesc, curateste-te.
42. Si indata s-a indepartat lepra de la el si s-a curatit.
43. Si poruncindu-i cu asprime, indata l-a alungat,
44. Si i-a zis: Vezi, nimanui sa nu spui nimic, ci mergi de te arata preotului si adu, pentru curatirea ta, cele ce a randuit Moise, spre marturie lor.
45. Iar el, iesind, a inceput sa propovaduiasca multe si sa raspandeasca cuvantul, incat Iisus nu mai putea sa intre pe fata in cetate, ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El de pretutindeni.

CAPITOLUL 2
Vindecarea slabanogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor in zi de sambata.

1. Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.
2. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.
3. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi.
4. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.
5. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
8. Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?
9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
12. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.
13. Si iarasi a iesit la mare si toata multimea venea la El si ii invata.
14. Si trecand, a vazut pe Levi al lui Alfeu, sezand la vama, si i-a zis: Urmeaza-Mi! Iar el, sculandu-se, I-a urmat.
15. Si cand sedea El in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi sedeau la masa cu Iisus si cu ucenicii Lui. Ca erau multi si-I urmau.
16. Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii?
17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta.
18. Ucenicii lui Ioan si ai fariseilor posteau si au venit si I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan si ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?
19. Si Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui sa posteasca cat timp este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot sa posteasca.
20. Dar vor veni zile, cand se va lua mirele de la ei si atunci vor posti in acele zile.
21. Nimeni nu coase la haina veche petic dintr-o bucata de stofa noua, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche si se va face o ruptura si mai rea.
22. Nimeni, iarasi, nu pune vin nou in burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile si vinul se vara si burdufurile se strica; incat vinul nou trebuie sa fie in burdufuri noi.
23. Si pe cand mergea El intr-o sambata prin semanaturi, ucenicii Lui, in drumul lor, au inceput sa smulga spice.
24. Si fariseii Ii ziceau: Vezi, de ce fac sambata ce nu se cuvine?
25. Si Iisus le-a raspuns: Au niciodata n-ati citit ce a facut David, cand a avut nevoie si a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiatar arhiereul, si a mancat painile punerii inainte, pe care nu se cuvenea sa le manance decat numai preotii, si a dat si celor ce erau cu el?
27. Si le zicea lor: Sambata a fost facut pentru om, iar nu omul pentru sambata.
28. Astfel ca Fiul Omului este domn si al sambetei.

CAPITOLUL 3
Vindecarea celui cu mana uscata si alte vindecari. Alegerea celor 12 Apostoli. Pacatul impotriva Sfantului Duh. Mama si fratii lui Iisus.

1. Si iarasi a intrat in sinagoga. Si era acolo un om avand mana uscata.
2. Si Il pandeau pe Iisus sa vada daca il va vindeca sambata, ca sa-L invinuiasca.
3. Si a zis omului care avea mana uscata: Ridica-te in mijloc!
4. Si a zis lor: Se cuvine, sambata, a face bine sau a face rau, a mantui un suflet sau a-l pierde? Dar ei taceau;
5. Si privindu-i pe ei cu manie si intristandu-Se de invartosarea inimii lor, a zis omului: Intinde mana ta! Si a intins-o, si mana lui s-a facut sanatoasa.
6. Si iesind, fariseii au facut indata sfat cu irodianii impotriva Lui, ca sa-L piarda.
7. Iisus, impreuna cu ucenicii Lui, a plecat inspre mare si multime multa din Galileea si din Iudeea L-a urmat.
8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului si Sidonului, multime mare, care, auzind cate facea, a venit la El.
9. Si a zis ucenicilor Sai sa-I fie pusa la indemana o corabioara, ca sa nu-L imbulzeasca multimea;
10. Fiindca vindecase pe multi, de aceea navaleau asupra Lui, ca sa se atinga de El toti cati erau bolnavi.
11. Iar duhurile cele necurate, cand Il vedeau, cadeau inaintea Lui si strigau, zicand: Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
12. Si El le certa mult ca sa nu-L dea pe fata.
13. Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El.
14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita  sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.
16. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului.
18. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.
20. Si a venit in casa, si iarasi multimea s-a adunat, incat ei nu puteau nici sa manance.
21. Si auzind ai Sai, au iesit ca sa-L prinda, ca ziceau: Si-a iesit din fire.
22. Iar carturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau ca are pe Beelzebul si ca, cu domnul demonilor, alunga demonii.
23. Si chemandu-i la Sine, le-a vorbit in pilde: Cum poate satana sa alunge pe satana?
24. Daca o imparatie se va dezbina in sine, acea imparatie nu mai poate dainui.
25. Si daca o casa se va dezbina in sine, casa aceea nu va mai putea sa se tina.
26. Si daca satana s-a sculat impotriva sa insusi si s-a dezbinat, nu poate sa dainuiasca, ci are sfarsit.
27. Dar nimeni nu poate, intrand in casa celui tare, sa-i rapeasca lucrurile, de nu va lega intai pe cel tare, si atunci va jefui casa lui.
28. Adevarat graiesc voua ca toate vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si hulele cate vor fi hulit;
29. Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica.
30. Pentru ca ziceau: Are duh necurat.
31. Si au venit mama Lui si fratii Lui si, stand afara, au trimis la El ca sn-L cheme.
32. Iar multimea sedea imprejurul Lui. Si I-au zis unii: Iata mama Ta si fratii Tai si surorile Tale sunt afara. Te cauta.
33. Si, raspunzand lor, le-a zis: Cine este mama Mea si fratii Mei?
34. Si privind pe cei ce sedeau in jurul Lui, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
35. Ca oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu si sora Mea si mama Mea.

CAPITOLUL 4
Felurite pilde despre imparatia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.

1. Si iarasi a inceput Iisus sa invete, langa mare, si s-a adunat la El multime foarte multa, incat El a intrat in corabie si sedea pe mare, iar toata multimea era langa mare, pe uscat.
2. Si-i invata multe in pilde, si in invatatura Sa le zicea:
3. Ascultati: Iata, iesit-a semanatorul sa semene.
4. Si pe cand semana el, o samanta a cazut langa cale si pasarile cerului au venit si au mancat-o.
5. Si alta a cazut pe loc pietros, unde nu avea pamant mult, si indata a rasarit, pentru ca nu avea pamant mult.
6. Si cand s-a ridicat soarele, s-a vestejit si, neavand radacina, s-a uscat.
7. Alta samanta a cazut in spini, a crescut, dar spinii au inabusit-o si rod n-a dat.
8. Si altele au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roade si au adus: una treizeci, alta saizeci, alta o suta.
9. Si zicea: Cine are urechi de auzit sa auda.
10. Iar cand a fost singur, cei ce erau langa El, impreuna cu cei doisprezece, Il intrebau despre pilde.
11. Si le-a raspuns: Voua va e dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde,
12. Ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.
13. Si le-a zis: Nu pricepeti pilda aceasta? Dar cum veti intelege toate pildele?
14. Semanatorul seamana cuvantul.
15. Cele de langa cale sunt aceia in care se seamana cuvantul, si, cand il aud, indata vine satana si ia cuvantul cel semanat in inimile lor.
16. Cele semanate pe loc pietros sunt aceia care, cand aud cuvantul, il primesc indata cu bucurie,
17. Dar n-au radacina in ei, ci tin pana la un timp; apoi cand se intampla stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se smintesc.
18. Si cele semanate intre spini sunt cei ce asculta cuvantul,
19. Dar grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa celelalte, patrunzand in ei, inabusa cuvantul si il fac neroditor.
20. Iar cele semanate pe pamantul cel bun sunt cei ce aud cuvantul si-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.
21. Si le zicea: Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in sfesnic?
22. Caci nu e nimic ascuns ca sa nu se dea pe fata; nici n-a fost ceva tainuit, decat ca sa vina la aratare.
23. Cine are urechi de auzit sa auda.
24. Si le zicea: Luati seama la ce auziti: Cu ce masura masurati, vi se va masura; iar voua celor ce ascultati, vi se va da si va va prisosi.
25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
26. Si zicea: Asa este imparatia lui Dumnezeu, ca un om care arunca samanta in pamant,
27. Si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el.
28. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic.
29. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul.
30. Si zicea: Cum vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui?
31. Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant;
32. Dar, dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.
33. Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.
34. Iar fara pilda nu le graia; si ucenicilor Sai le lamurea toate, deosebi.
35. Si in ziua aceea, cand s-a inserat, a zis catre ei: Sa trecem pe tarmul celalalt.
36. Si lasand ei multimea, L-au luat cu ei in corabie, asa cum era, caci erau cu El si alte corabii.
37. Si s-a pornit o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se umple.
38. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim?
39. Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare.
40. Si le-a zis lor: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?
41. Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun?

CAPITOLUL 5
Vindecarea unui demonizat din tinutul Gadarenilor. Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

1. Si a venit de cealalta parte a marii in tinutul Gadarenilor.
2. Iar dupa ce a iesit din corabie, indata L-a intampinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3. Care isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu putea sa-l lege nici macar in lanturi,
4. Pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si lanturi, el rupea lanturile, si obezile le sfarama, si nimeni nu putea sa-l potoleasca;
5. Si neincetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre.
6. Iar vazandu-L de departe pe Iisus, a alergat si s-a inchinat Lui.
7. Si strigand cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preainalt? Te jur pe Dumnezeu sa nu ma chinuiesti.
8. Caci ii zicea: Iesi duh necura din omul acesta.
9. Si l-a intrebat: Care iti este numele? Si I-a raspuns: Legiune este numele meu, caci suntem multi.
10. Si Il rugau mult sa nu-i trimita afara din acel tinut.
11. Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci, care pastea.
12. Si L-au rugat, zicand: Trimite-ne pe noi in porci, ca sa intram in ei.
13. Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat in porci si turma s-a aruncat de pe tarmul inalt, in mare. Si erau ca la doua mii si s-au inecat in mare.
14. Iar cei care-i pasteau au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Si au venit oamenii sa vada ce s-a intamplat.
15. Si s-au dus la Iisus si au vazut pe cel demonizat sezand jos, imbracat si intreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au infricosat.
16. Iar cei ce au vazut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci.
17. Si ei au inceput sa-L roage sa se duca din hotarele lor.
18. Iar intrand El in corabie, cel ce fusese demonizat Il ruga ca sa-l ia cu El.
19. Iisus insa nu l-a lasat, ci i-a zis: Mergi in casa ta, la ai tai, si spune-le cate ti-a facut tie Domnul si cum te-a miluit.
20. Iar el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui; si toti se minunau.
21. Si trecand Iisus cu corabia iarasi de partea cealalta, s-a adunat la El multime multa si era langa mare.
22. Si a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, si vazandu-L pe Iisus, a cazut la picioarele Lui,
23. Si L-a rugat mult, zicand: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mainile tale peste ea, ca sa scape si sa traiasca.
24. Si a mers cu el. Si multime multa il urma pe Iisus Si Il imbulzea.
25. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sange.
26. Si multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre mai rau.
27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit in multime si pe la spate s-a atins de haina Lui.
28. Caci isi zicea: De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!
29. Si indata izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de boala.
30. Si indata, cunoscand Iisus in Sine puterea iesita din El, intorcandu-Se catre multime, a intrebat: Cine s-a atins de Mine?
31. Si I-au zis ucenicii Lui: Vezi multimea imbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?
32. Si Se uita imprejur sa vada pe aceea care facuse aceasta.
33. Iar femeia, infricosandu-se si tremurand, stiind ce i se facuse, a venit si a cazut inaintea Lui si I-a marturisit tot adevarul;
34. Iar El i-a zis: Fiica, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace si fii sanatoasa de boala ta!
35. Inca vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicand: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Invatatorul?
36. Dar Iisus, auzind cuvantul ce s-a grait, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
37. Si n-a lasat pe nimeni sa mearga cu El, decat numai pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui Iacov.
38. Si au venit la casa mai-marelui sinagogii si a vazut tulburare si pe cei ce plangeau si se tanguiau mult.
39. Si intrand, le-a zis: De va tulburati si plangeti? Copila n-a murit, ci doarme.
40. Si-L luau in ras. Iar El, scotandu-i pe toti afara, a luat cu Sine pe tatal copilei, pe mama ei si pe cei ce il insoteau si a intrat unde era copila.
41. Si apucand pe copila de mana, i-a grait: Talita kumi, care se talcuieste: Fiica, tie zic, scoala-te!
42. Si indata s-a sculat copila si umbla, caci era de doisprezece ani. Si s-au mirat indata cu uimire mare.
43. Dar El le-a poruncit, cu staruinta, ca nimeni sa nu afle de aceasta. Si le-a zis sa-i dea copilei sa manance.

CAPITOLUL 6
Proorocul dispretuit in patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezatorul. Saturarea celor cinci mii. Iisus umbla pe mare.

1. Si a iesit de acolo si a venit in patria Sa, iar ucenicii Lui au mers dupa El.
2. Si, fiind sambata, a inceput sa invete in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are El acestea? Si ce este intelepciunea care I s-a dat Lui? Si cum se fac minuni ca acestea prin mainile Lui?
3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei si fratele lui Iacov si al lui Iosi si al lui Iuda si al lui Simon? Si nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Si se sminteau intru El.
4. Si le zicea Iisus: Nu este prooroc dispretuit, decat in patria sa si intre rudele sale si in casa sa.
5. Si n-a putut acolo sa faca nici o minune, decat ca, punandu-Si mainile peste putini bolnavi, i-a vindecat.
6. Si se mira de necredinta lor. Si strabatea satele dimprejur invatand.
7. Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8. Si le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici paine, nici traista, nici bani la cingatoare;
9. Ci sa fie incaltati cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine.
10. Si le zicea: In orice casa veti intra, acolo sa ramaneti pana ce veti iesi de acolo.
11. Si daca intr-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu va vor asculta, iesind de acolo, scuturati praful de sub picioarele voastre, spre marturie lor. Adevarat graiesc voua: Mai usor va fi Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia.
12. Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca.
13. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.
14. Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.
15. Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci.
16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti.
17. Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie.
18. Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau.
19. Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea,
20. Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta.
21. Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea,
22. Si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da.
23. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu.
24. Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul.
25. Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
26. Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze.
27. Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28. Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29. Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.
30. Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat.
31. Si El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance.
32. Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33. Si i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor.
34. Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe.
35. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu;
36. Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance.
37. Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance?
38. Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti.
39. Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.
40. Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci.
41. Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor.
42. Si au mancat toti si s-au saturat.
43. Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti.
44. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati.
45. Si indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea.
46. Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage.
47. Si facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El singur pe tarm.
48. Si i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. Si catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei.
49. Iar lor, vazandu-L umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat.
50. Caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti!
51. Si s-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. Si erau peste masura de uimiti in sinea lor;
52. Caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata.
53. Si trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului si au tras la tarm.
54. Si iesind ei din corabie, indata L-au cunoscut.
55. Si strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El.
56. Si oriunde intra in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi, si-L rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. Si cati se atingeau de El se vindecau.

CAPITOLUL 7
Iisus osandeste poruncile nascocite de farisei. Femeia cananeianca si fiica ei. Vindecarea celui surd si mut.

1. Si s-au adunat la El fariseii si unii dintre carturari, care venisera din Ierusalim.
2. Si vazand pe unii din ucenicii Lui ca mananca cu mainile necurate, adica nespalate, carteau;
3. Caci fariseii si toti iudeii, daca nu-si spala mainile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.
4. Si cand vin din piata, daca nu se spala, nu mananca; si alte multe sunt pe care au primit sa le tina: spalarea paharelor si a urcioarelor si a vaselor de arama si a paturilor.
5. Si L-au intrebat pe El fariseii si carturarii: Pentru ce nu umbla ucenicii Tai dupa datina batranilor, ci mananca cu mainile nespalate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fatarnicilor, precum este scris: “Acest popor Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”.
7. Dar in zadar Ma cinstesc, invatand invataturi care sunt porunci omenesti.
8. Caci lasand porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor: spalarea urcioarelor si a paharelor si altele ca acestea multe, pe care le faceti.
9. Si le zicea lor: Bine, ati lepadat porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra!
10. Caci Moise a zis: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si “cel ce va grai de rau pe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfarseasca”.
11. Voi insa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa.
13. Si astfel desfiintati cuvantul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea.
14. Si chemand iarasi multimea la El, le zicea: Ascultati-Ma toti si intelegeti:
15. Nu este nimic din afara de om care, intrand in el, sa poata sa-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care il spurca.
16. De are cineva urechi de auzit sa auda.
17. Si cand a intrat in casa de la multime, L-au intrebat ucenicii despre aceasta pilda.
18. Si El le-a zis: Asadar si voi sunteti nepriceputi? Nu intelegeti, oare, ca tot ce intra in om, din afara, nu poate sa-l spurce?
19. Ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese afara, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20. Dar zicea ca ceea ce iese din om, aceea spurca pe om.
21. Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile,
22. Adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea.
23. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om.
24. Si ridicandu-Se de acolo, S-a dus in hotarele Tirului si ale Sidonului si, intrand intr-o casa, voia ca nimeni sa nu stie, dar n-a putut sa ramana tainuit.
25. Caci indata auzind despre El o femeie, a carei fiica avea duh necurat, a venit si a cazut la picioarele Lui.
26. Si femeia era pagana, de neam din Fenicia Siriei. Si Il ruga sa alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasa intai sa se sature copiii. Caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
28. Ea insa a raspuns si I-a zis: Da, Doamne, dar si cainii, sub masa, mananca din faramiturile copiilor.
29. Si Iisus i-a zis: Pentru acest cuvant, mergi. A iesit demonul din fiica ta.
30. Iar ea, ducandu-se acasa, a gasit pe copila culcata in pat, iar demonul iesise.
31. Si, iesind din partile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
32. Si I-au adus un surd, care era si gangav, si L-au rugat ca sa-Si puna mana peste el.
33. Si luandu-l din multime, la o parte, Si-a pus degetele in urechile lui, si scuipand, S-a atins de limba lui.
34. Si privind la cer, a suspinat si a zis lui: Effatta! ceea ce inseamna: Deschide-te!
35. Si urechile lui s-au deschis, iar legatura limbii lui indata s-a dezlegat, si vorbea bine.
36. Si le poruncea sa nu spuna nimanui. Dar, cu cat le poruncea, cu atat mai mult ei Il vesteau.
37. Si erau uimiti peste masura, zicand: Toate le-a facut bine: pe surzi ii face sa auda si pe muti sa vorbeasca.

CAPITOLUL 8
Saturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Paziti-va de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Marturisirea lui Petru. Intaia vestire a Patimilor.

1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

CAPITOLUL 9
Schimbarea la fata. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Cearta pentru locul intai. Prilejul de pacat.

1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
2. Si dupa sase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte, pe ei singuri, si S-a schimbat la fata inaintea lor.
3. Si vesmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate inalbi asa pe pamant inalbitorul.
4. Si li s-a aratat Ilie impreuna cu Moise si vorbeau cu Iisus.
5. Si raspunzand Petru, a zis lui Iisus: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici; si sa facem trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una.
6. Caci nu stia ce sa spuna, fiindca erau inspaimantati.
7. Si s-a facut un nor care ii umbrea, iar un glas din nor a venit zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati.
8. Dar, deodata, privind ei imprejur, n-au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus, singur cu ei.
9. Si coborandu-se ei din munte, le-a poruncit ca nimanui sa nu spuna cele ce vazusera, decat numai cand Fiul Omului va invia din morti.
10. Iar ei au tinut cuvantul, intrebandu-se intre ei: Ce inseamna a invia din morti?
11. Si L-au intrebat pe El, zicand: Pentru ce zic fariseii si carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
12. Iar El le-a raspuns: Ilie, venind intai, va aseza iarasi toate. Si cum este scris despre Fiul Omului ca va sa patimeasca multe si sa fie defaimat?
13. Dar va zic voua ca Ilie a si venit si i-au facut toate cate au voit, precum s-a scris despre el.
14. Si venind la ucenici, a vazut multime mare imprejurul lor si pe carturari sfadindu-se intre ei.
15. Si indata toata multimea, vazandu-L, s-a spaimantat si, alergand, I se inchina.
16. Si Iisus a intrebat pe carturari: Ce va sfaditi intre voi?
17. Si I-a raspuns Lui unul din multime: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, raspunzand lor, a zis: O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine.
20. Si l-au adus la El. Si vazandu-L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si, cazand la pamant, se zvarcolea spumegand.
21. Si l-a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din pruncie.
22. Si de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa ca sa-l piarda. Dar de poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede.
24. Si indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.
25. Iar Iisus, vazand ca multimea da navala, a certat duhul cel necurat, zicandu-i: Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!
26. Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit.
27. Dar Iisus, apucandu-l de mana, l-a ridicat, si el s-a sculat in picioare.
28. Iar dupa ce a intrat in casa, ucenicii Lui L-au intrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post.
30. Si, iesind ei de acolo, strabateau Galileea, dar El nu voia sa stie cineva.
31. Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului se va da in mainile oamenilor si-L vor ucide, iar dupa ce-L vor ucide, a treia zi va invia.
32. Ei insa nu intelegeau cuvantul si se temeau sa-L intrebe.
33. Si au venit in Capernaum. Si fiind in casa, i-a intrebat: Ce vorbeati intre voi pe drum?
34. Iar ei taceau, fiindca pe cale se intrebasera unii pe altii cine dintre ei este mai mare.
35. Si sezand jos, a chemat pe cei doisprezece si le-a zis: Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor.
36. Si luand un copil, l-a pus in mijlocul lor si, luandu-l in brate, le-a zis:
37. Oricine va primi, in numele Meu, pe unul din acesti copii pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.
41. Iar oricine va va da sa beti un pahar de apa, in numele Meu, fiindca sunteti ai lui Hristos, adevarat zic voua ca nu-si va pierde plata sa.
42. Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare.
43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
48. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
49. Caci fiecare (om) va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare.
50. Buna este sarea; daca insa sarea isi pierde puterea, cu ce o veti drege? Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.

CAPITOLUL 10
Despre despartirea sotilor. Iisus binecuvinteaza pe copii. Tanarul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu.

1. Si sculandu-Se de acolo, a venit in hotarele Iudeii, de cealalta parte a Iordanului, si multimile s-au adunat iarasi la El si iarasi le invata, dupa cum obisnuia.
2. Si apropiindu-se fariseii, Il intrebau, ispitindu-L, daca este ingaduit unui barbat sa-si lase femeia.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: Ce v-a poruncit voua Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie sa-i scrie carte de despartire si sa o lase.
5. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu.
7. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.
8. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta.
10. Dar in casa ucenicii L-au intrebat iarasi despre aceasta.
11. Si El le-a zis: Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-si va lasa barbatul ei si se va marita cu altul, savarseste adulter.
13. Si aduceau la El copii, ca sa-Si puna mainile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, vazand, S-a mahnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu.
15. Adevarat zic voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea.
16. Si, luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei.
17. Si cand iesea El in drum, alergand la El unul si ingenunchind inaintea Lui, Il intreba: Invatatorule bun, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?
18. Iar Iisus i-a raspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu.
19. Stii poruncile: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa nu inseli pe nimeni, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
20. Iar el I-a zis: Invatatorule, acestea toate le-am pazit din tineretile mele.
21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie.
22. Dar el, intristandu-se de cuvantul acesta, a plecat mahnit, caci avea multe bogatii.
23. Si Iisus, uitandu-Se in jur, a zis catre ucenicii Sai: Cat de greu vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu!
24. Iar ucenicii erau uimiti de cuvintele Lui. Dar Iisus, raspunzand iarasi, le-a zis: Fiilor, cat  de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, decat bogatului sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii catre altii: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinta, dar nu la Dumnezeu. Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
28. Si a inceput Petru a-I zice: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat.
29. Iisus i-a raspuns: Adevarat graiesc voua: Nu este nimeni care si-a lasat casa, sau frati, sau surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie,
30. Si sa nu ia insutit – acum, in vremea aceasta, de prigoniri – case si frati si surori si mame si copii si tarine, iar in veacul ce va sa vina: viata vesnica.
31. Si multi dintre cei dintai vor fi pe urma, si din cei de pe urma intai.
32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.牋
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
46. Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului.
47. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!
48. Si multi il certau ca sa taca, el insa cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!
49. Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama.
50. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus.
51. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale.

CAPITOLUL 11
Intrarea in Ierusalim. Smochinul neroditor. Curatirea templului. Puterea credintei. Botezul lui Ioan.

1. Si cand s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Sai,
2. Si le-a zis: Mergeti in satul care este inaintea voastra si, intrand in el, indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l si aduceti-l.
3. Iar de va va zice cineva: De ce faceti aceasta? Spuneti ca Domnul are trebuinta de el si indata il va trimite aici.
4. Deci au mers si au gasit manzul legat la o poarta, afara la raspantie, si l-au dezlegat.
5. Si unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: De ce dezlegati manzul?
6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, si i-au lasat.
7. Si au adus manzul la Iisus si si-au pus hainele pe el si Iisus a sezut pe el.
8. Si multi isi asterneau hainele pe cale, iar altii asterneau ramuri, pe care le taiau de prin gradini.
9. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau, zicand: Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!
10. Binecuvantata este imparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!
11. Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.
12. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit.
13. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor.
14. Si, vorbind, i-a zis: De acum inainte, rod din tine nimeni in veac sa nu manance. Si ucenicii Lui ascultau.
15. Si au venit in Ierusalim. Si, intrand in templu, a inceput sa dea afara pe cei ce vindeau si pe cei ce cumparau in templu, iar mesele schimbatorilor de bani si scaunele vanzatorilor de porumbei le-a rasturnat.
16. Si nu ingaduia sa mai treaca nimeni cu vreun vas prin templu.
17. Si-i invata si le spunea: Nu este, oare, scris: “Casa Mea casa de rugaciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi insa ati facut din ea pestera de talhari.
18. Si au auzit arhiereii si carturarii. Si cautau cum sa-L piarda. Caci se temeau de El, pentru ca toata multimea era uimita de invatatura Lui.
19. Iar cand s-a facut seara, au iesit afara din cetate.
20. Dimineata, trecand pe acolo, au vazut smochinul uscat din radacini.
21. Si Petru, aducandu-si aminte, I-a zis: Invatatorule, iata smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
23. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.
25. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.
26. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.
27. Si au intrat iarasi in Ierusalim. Si pe cand se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, carturarii si batranii.
28. Si I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ti-a dat Tie puterea aceasta, ca sa le faci?
29. Iar Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu un cuvant: raspundeti-Mi si va voi spune si Eu cu ce putere fac acestea:
30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Raspundeti-Mi!
31. Si ei vorbeau intre ei, zicand: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ati crezut in el?
32. Iar de vom zice: De la oameni – se temeau de multime, caci toti il socoteau ca Ioan era intr-adevar prooroc.
33. Si raspunzand, au zis lui Iisus: Nu stim. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea.

CAPITOLUL 12
Pilda lucratorilor viei. Plata dajdiei. Invierea mortilor. Cea mai mare porunca din Lege. Domnul si Fiul lui David. Banul vaduvei.

1. Si a inceput sa le vorbeasca in pilde: Un om a sadit o vie, a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
2. Si la vreme, a trimis la lucratori o sluga, ca sa ia de la ei din roadele viei.
3. Dar ei, punand mana pe ea, au batut-o si i-au dat drumul fara nimic.
4. Si a trimis la ei, iarasi, alta sluga, dar si pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul si au ocarat-o.
5. Si a trimis alta. Dar si pe aceea au ucis-o; si pe multe altele: pe unele batandu-le, iar pe altele ucigandu-le.牋
6. Mai avea si un fiu iubit al sau si in cele din urma l-a trimis la lucratori, zicand: Se vor rusina de fiul meu.
7. Dar acei lucratori au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si mostenirea va fi a noastra.
8. Si prinzandu-l l-au omorat si l-au aruncat afara din vie.
9. Ce va face acum stapanul viei? Va veni si va pierde pe lucratori, iar via o va da altora.
10. Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului?
11. De la Domnul s-a facut aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”.
12. Si cautau sa-L prinda, dar se temeau de popor. Caci intelesesera ca impotriva lor zisese pilda aceasta. Si lasandu-L, s-au dus.
13. Si au trimis la El pe unii din farisei si din irodiani, ca sa-L prinda in cuvant.
14. Iar ei, venind, I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul si nu-Ti pasa de nimeni, fiindca nu cauti la fata oamenilor, ci cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Sa dam sau sa nu dam?
15. El insa, cunoscand fatarnicia lor, le-a zis: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sa-l vad.
16. Si I-au adus. Si i-a intrebat Iisus: Al cui e chipul acesta in inscriptia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
17. Iar Iisus a zis: Dati Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Si se mirau de El.
18. Si au venit la El saducheii care zic ca nu este inviere si-L intrebau zicand:
19. Invatatorule, Moise ne-a lasat scris, ca de va muri fratele cuiva si va lasa femeia fara copil, sa ia fratele sau pe femeia lui si sa ridice urmas fratelui.
20. Si erau sapte frati. Si cel dintai si-a luat femeie, dar, murind, n-a lasat urmas.
21. Si a luat-o pe ea al doilea, si a murit, nelasand urmas. Tot asa si al treilea.
22. Si au luat-o toti sapte si n-au lasat urmas. In urma tuturor a murit si femeia.
23. La inviere, cand vor invia, a caruia dintre ei va fi femeia? Caci toti sapte au avut-o de sotie.
24. Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25. Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sunt ca ingerii din ceruri.
26. Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”?
27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii. Mult rataciti.
28. Si apropiindu-se unul din carturari, care ii auzise vorbind intre ei si, vazand ca bine le-a raspuns, L-a intrebat: Care porunca este intaia dintre toate?
29. Iisus i-a raspuns ca intaia este: “Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.
30. Si: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta”. Aceasta este cea dintai porunca.
31. Iar a doua e aceasta: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Mai mare decat acestea nu este alta porunca.
32. Si I-a zis carturarul: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca unul este Dumnezeu si nu este altul afara de El.
33. Si a-L iubi pe El din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.
34. Iar Iisus, vazandu-l ca a raspuns cu intelepciune, i-a zis: Nu esti departe de imparatia lui Dumnezeu. Si nimeni nu mai indraznea sa-L mai intrebe.
35. Si invatand Iisus in templu, graia zicand: Cum zic carturarii ca Hristos este Fiul lui David?
36. Insusi David a zis intru Duhul Sfant: “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”.
37. Deci insusi David Il numeste pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Si multimea cea multa Il asculta cu bucurie.
38. Si le zicea in invatatura Sa: Luati seama la carturari carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa li se plece lumea in piete,
39. Si sa stea in bancile dintai in sinagogi si sa stea in capul mesei la ospete,
40. Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda.
41. Si sezand in preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum multimea arunca bani in cutie. Si multi bogati aruncau mult.
42. Si venind o vaduva saraca, a aruncat doi bani, adica un codrant.
43. Si chemand la Sine pe ucenicii Sai le-a zis: Adevarat graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia darurilor mai mult decat toti ceilalti.
44. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, pe cand ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, toata avutia sa.

CAPITOLUL 13
Iisus vorbeste despre daramarea Ierusalimului si despre a doua venire a Fiului Omului. Indemnuri la priveghere.

1. Si iesind din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis: Invatatorule, priveste ce fel de pietre si ce cladiri!
2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari cladiri? Nu va ramane piatra peste piatra sa nu se risipeasca.
3. Si sezand pe Muntele Maslinilor, in fata templului, Il intrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan si cu Andrei:
4. Spune-ne noua cand vor fi acestea? Si care va fi semnul cand va fi sa se implineasca toate acestea?
5. Iar Iisus a inceput sa le spuna: Vedeti sa nu va insele cineva.
6. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand ca sunt Eu, si vor amagi pe multi.
7. Iar cand veti auzi de razboaie, si de zvonuri de razboaie, sa nu va tulburati, caci trebuie sa fie, dar inca nu va fi sfarsitul.
8. Si se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie, vor fi cutremure pe alocuri si foamete si tulburari vor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor.
9. Luati seama la voi insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor.
10. Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se propovaduiasca la toate neamurile.
11. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.
12. Si va da frate pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor razvrati impotriva parintilor si ii vor ucide.
13. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui.
14. Iar cand veti vedea uraciunea pustiirii, stand unde nu se cuvine – cine citeste sa inteleaga – atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga in munti,
15. Si cel de pe acoperis sa nu se coboare in casa, nici sa intre ca sa-si ia ceva din casa sa,
16. Si cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca indarat, ca sa-si ia haina.
17. Dar vai celor ce vor avea in pantece si celor ce vor alapta in zilele acelea!
18. Rugati-va, dar, ca sa nu fie fuga voastra iarna.
19. Caci in zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pana acum, de la inceputul fapturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, si nici nu va mai fi.
20. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile.
21. Si atunci daca va va zice cineva: Iata, aci este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti.
22. Se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de se poate, pe cei alesi.
23. Dar voi luati seama. Iata dinainte v-am spus voua toate.
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.
25. Si stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri se vor clatina.
26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava.
27. Si atunci El va trimite pe ingeri si va aduna pe alesii Sai din cele patru vanturi, de la marginea pamantului pana la marginea cerului.
28. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, cunoasteti ca vara este aproape.
29. Tot asa si voi, cand veti vedea implinindu-se aceste lucruri, sa stiti ca El este aproape, langa usi.
30. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea.
31. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32. Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.
33. Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme.
34. Este ca un om care a plecat in alta tara si, lasandu-si casa, a dat puterea in mana slugilor, dand fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze.
35. Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata.
36. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind.
37. Iar ceea ce zic voua, zic tuturor: Privegheati!

CAPITOLUL 14 
Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Ghetsimani. Prinderea. Infatisarea la Caiafa. Lepadarea lui Petru.

1. Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile. Si arhiereii si carturarii cautau cum sa-l prinda cu viclesug, ca sa-L omoare.
2. Dar ziceau: Nu la sarbatoare, ca sa nu fie tulburare in popor.
3. Si fiind El in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus.
4. Dar erau unii mahniti intre ei, zicand: Pentru ce s-a facut aceasta risipa de mir?
5. Caci putea sa se vanda acest mir cu peste trei sute de dinari, si sa se dea saracilor. Si carteau impotriva ei.
6. Dar Iisus a zis: Lasati-o. De ce ii faceti suparare? Lucru bun a facut ea cu Mine.
7. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi si, oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe mine nu Ma aveti totdeauna.
8. Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre inmormantare.
9. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce-a facut aceasta, spre pomenirea ei.
10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca sa li-L dea pe Iisus.
11. Si, auzind ei, s-au bucurat si au fagaduit sa-i dea bani. Si el cauta cum sa-L dea lor, la timp potrivit.
12. Iar in ziua cea dintai a Azimilor, cand jertfeau Pastile, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti sa gatim, ca sa mananci Pastile?
13. Si a trimis doi din ucenicii Lui, zicandu-le: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el.
14. Si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei?
15. Iar el va va arata un foisor mare asternut gata. Acolo sa pregatiti pentru noi.
16. Si au iesit ucenicii si au venit in cetate si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile.
17. Iar facandu-se seara, a venit cu cei doisprezece.
18. Pe cand sedeau la masa si mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua ca unul dintre voi, care mananca impreuna cu Mine, Ma va vinde.
19. Ei au inceput sa se intristeze si sa-I zica, unul cate unul: Nu cumva sunt eu?
20. Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care intinge cu Mine in blid.
21. Ca Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut.
22. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.
23. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti.
24. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
25. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu.
26. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor.
27. Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti, ca scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile”.
28. Dar dupa invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea.
29. Iar Petru I-a zis: Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, totusi eu nu.
30. Si i-a zis Iisus: Adevarat graiesc tie: Ca tu astazi, in noaptea aceasta, mai inainte de a canta de doua ori cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
31. El insa spunea mai staruitor: Si de-ar fi sa mor cu Tine, nu Te voi tagadui. Si tot asa ziceau toti.
32. Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga.
33. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni.
34. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati.
35. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta).
36. Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu.
37. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas?
38. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios.
39. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand.
40. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda.
41. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor.
42. Sculati-va sa mergem. Iata, cel ce M-a vandut s-a apropiat.
43. Si indata, inca vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, si cu el multime cu sabii si cu ciomege, de la arhierei, de la carturari si de la batrani.
44. Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza.
45. Si venind indata si apropiindu-se de El, a zis Lui: Invatatorule! Si L-a sarutat.
46. Iar ei au pus mana pe El si L-au prins.
47. Unul din cei ce stateau pe langa El, scotand sabia, a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea.
48. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege, ca sa Ma prindeti.
49. In fiecare zi eram la voi in templu, invatand, si nu M-ati prins. Dar acestea sunt ca sa se implineasca Scripturile.
50. Si, lasandu-L, au fugit toti.
51. Iar un tanar mergea dupa El, infasurat intr-o panzatura, pe trupul gol, si au pus mana pe el.
52. El insa, smulgandu-se din panzatura, a fugit gol.
53. Si au dus pe Iisus la arhiereu si s-au adunat acolo toti arhiereii si batranii si carturarii.
54. Iar Petru, de departe, a mers dupa El, pana a intrat inauntru in curtea arhiereului si sedea impreuna cu slugile, incalzindu-se la foc.
55. Arhiereii si tot sinedriul cautau impotriva lui Iisus marturie ca sa-L dea la moarte, dar nu gaseau.
56. Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau.
57. Si ridicandu-se unii, au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand:
58. Noi L-am auzit zicand: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi.
59. Dar nici asa marturia lor nu era la fel.
60. Si, sculandu-se in mijlocul lor, arhiereul L-a intrebat pe Iisus, zicand: Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia?
61. Iar El tacea si nu raspundea nimic. Iarasi L-a intrebat arhiereul si I-a zis: Esti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvantat?
62. Iar Iisus a zis: Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului.
63. Iar arhiereul, sfasiindu-si hainele, a zis: Ce trebuinta mai avem de martori?
64. Ati auzit hula. Ce vi se pare voua? Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte.
65. Si unii au inceput sa-L scuipe si sa-I acopere fata si sa-L bata cu pumnii si sa-I zica: Prooroceste! Si slugile Il bateau cu palmele.
66. Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67. Si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: Si tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68. El insa a tagaduit, zicand: Nici nu stiu, nici nu inteleg ce zici. Si a iesit afara inaintea curtii; si a cantat cocosul.
69. Iar slujnica, vazandu-l, a inceput iarasi sa spuna celor de fata ca acesta este dintre ei.
70. Iar el a tagaduit iarasi. Si dupa putin timp, cei de fata ziceau iarasi lui Petru: Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si galileian si vorbirea ta se aseamana.
71. Iar el a inceput sa se blesteme si sa se jure: Nu stiu pe omul acesta despre care ziceti.
72. Si indata cocosul a cantat a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul pe care i-l spusese Iisus: Inainte de a canta de doua ori cocosul , de trei ori te vei lepada de Mine. Si a inceput sa planga.

CAPITOLUL 15 
Iisus inaintea lui Pilat. Judecata si osanda. Cununa de spini. Rastignirea si inmormantarea.

1. Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat.
2. Si L-a intrebat Pilat: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, i-a zis: Tu zici.
3. Iar arhiereii Il invinuiau de multe.
4. Iar Pilat L-a intrebat: Nu raspunzi nimic? Iata cate spun impotriva Ta.
5. Dar Iisus nimic n-a mai raspuns, incat Pilat se mira.
6. Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemnitat pe care-l cereau ei.
7. Si era unul cu numele Baraba inchis impreuna cu niste razvratiti, care in rascoala savarsisera ucidere.
8. Si multimea, venind sus, a inceput sa ceara lui Pilat sa le faca precum obisnuia pentru ei.
9. Iar Pilat le-a raspuns, zicand: Voiti sa va eliberez pe regele iudeilor?
10. Fiindca stia ca arhiereii Il dadusera in mana lui din invidie.
11. Dar arhiereii au atatat multimea ca sa le elibereze mai degraba pe Baraba.
12. Iar Pilat, raspunzand iarasi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceti ca este regele iudeilor?
13. Ei iarasi au strigat: Rastigneste-L!
14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rau a facut? Iar ei mai mult strigau: Rastigneste-L!
15. Si Pilat, vrand sa faca pe voia multimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca sa fie rastignit.
16. Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii, adica in pretoriu, si au adunat toata cohorta.
17. Si L-au imbracat in purpura si, impletindu-I o cununa de spini, I-au pus-o pe cap
18. Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand: Bucura-Te regele iudeilor!
19. Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cazand in genunchi, I se inchinau.
20. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de purpura si L-au imbracat cu hainele Lui. Si L-au dus afara ca sa-L rastigneasca.
21. Si au silit pe un trecator, care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui.
22. Si L-au dus la locul zis Golgota, care se talmaceste “locul Capatanii”.
23. Si I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El n-a luat.
24. Si L-au rastignit si au impartit intre ei hainele Lui, aruncand sorti pentru ele, care ce sa ia.
25. Iar cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.
26. Si vina Lui era scrisa deasupra: Regele iudeilor.
27. Si impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui.
28. Si s-a implinit Scriptura care zice: Cu cei fara de lege a fost socotit.
29. Iar cei ce treceau pe acolo Il huleau, clatinandu-si capetele si zicand: Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti.
30. Mantuieste-Te pe Tine Insuti, coborandu-Te de pe cruce!
31. De asemenea si arhiereii, batjocorindu-L intre ei, impreuna cu carturarii, ziceau: Pe altii a mantuit, dar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca!
32. Hristos, regele lui Israel, sa Se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem. Si cei impreuna rastigniti cu El Il ocarau.
33. Iar cand a fost ceasul al saselea, intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
34. Si la al noualea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se talmaceste: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?
35. Iar unii din cei ce stateau acolo, auzind, ziceau: Iata, il striga pe Ilie.
36. Si, alergand, unul a inmuiat un burete in otet, l-a pus intr-o trestie si I-a dat sa bea, zicand: Lasati sa vedem daca vine Ilie ca sa-L coboare.
37. Iar Iisus, scotand un strigat mare, Si-a dat duhul.
38. Si catapeteasma templului s-a rupt in doua, de sus pana jos.
39. Iar sutasul care statea in fata Lui, vazand ca astfel Si-a dat duhul, a zis: Cu adevarat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40. Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomeea,
41. Care, pe cand era El in Galileea, mergeau dupa El si Ii slujeau, si multe altele care se suisera cu El la Ierusalim.
42. Si facandu-se seara, fiindca era vineri, care este inaintea sambetei,
43. Si venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult.
45. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.
46. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului.
47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

CAPITOLUL 16 
Invierea Domnului. Trei aratari. Porunca botezului. Inaltarea la cer.

1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga.
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare.
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus.
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.
9. Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni.
10. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau.
11. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut.
12. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina.
13. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat.
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. Amin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s