Găteala și fardul: mîzgîleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierduta exista astazi! Si femeile isi pun in par niste cleiuri si cum mai miroase! Te apuca alergia. Cand vad o femeie moderna cu frumuseti lumesti si parfumuri, ma scarbesc launtric. Mi-au spus: “Cutare a mers in Germania sa invete estetica“. “Dar ce este estetica?” – am intrebat. “Estetica face pe cele batrane, tinere” – mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte: am vazut candva o batrana ce avea o linie orizontala pe frunte. Intreb dupa aceea pe un cunoscut al ei: “Ce are, sarmana?

A, nimic – imi spune – a facut operatie ca sa i se intinda pielea si sa-i dispara ridurile.” Si eu am crezut ca s-a lovit si s-a operat… Unde ajunge lumea astazi!

Astazi, Parinte, gateala n-o considera un pacat.

Da, asta am inteles. Am vazut un suflet care, desi mai inainte era ca un inger, nu l-am mai cunoscut dupa aceea, asa cum era vopsit. “Dumnezeu pe toate le-a facut foarte bine, dar la tine a facut o greseala foarte mare!” “De ce, Parinte?” ma intreaba. “Iata, sub ochii tai n-a pus cerneala. Greseala asta a facut-o. In timp ce pe ceilalti oameni i-a facut frumosi, la tine a facut o greseala! Bre, nefericito, nu intelegi? In felul acesta te uratesti! Ca si cum ai avea o icoana bizantina si tragi cu penelul intr-o parte si in alta si o murdaresti, o strici. Punem vopsele la chipul lui Dumnezeu? Sau ca si cum un pictor ar fi facut o icoana buna si merge unul ce nu cunoaste pictura, ia penelul si face niste mazgaleli, stricand icoana pictorului. La fel faci si tu, este ca si cum ai spune lui Dumnezeu: “Dumnezeule, nu le-ai facut bine; eu insa o sa le indrept!

O alta a venit intr-o zi cu niste unghii pana acolo, ca uliul, vopsite in rosu, si-mi spune: “Copilul meu e grav bolnav, fa rugaciune, Parinte! Fac eu rugaciune, dar…” “Ce rugaciune faci?” o intreb. “Tu zgarii pe Hristos cu aceste unghii, taie-ti mai intai unghiile, si se va face bine copilul tau. Pentru sanatatea copilului tau cel putin, sa-ti tai unghiile si sa-ti stergi vopselele“. “Sa le vopsesc in alb, Parinte?”Eu iti spun sa nu le mai vopsesti si sa le tai. Sa faci jertfa pentru nevinovatia copilului tau. Ce inseamna asta? Daca asa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi facut cu unghii rosii.” “Sa le vopsesc in alb, Parinte?” Intelege-te daca poti!…”Veti merge bine tu si copilul tau”, am spus in sinea mea. Pe copii ii raceste mai mult mama, cand nu este imbracata cu modestia si incearca chiar sa-si “jumuleasca” copiii.

Se poate ca cineva sa fie putin urat sau sa aiba o neputinta. Stie Dumnezeu ca astfel va fi ajutat duhovniceste, pentru ca pe Dumnezeu il intereseaza mai mult sufletul decat trupul. Toti avem cele bune ale noastre, dar si putine cusururi – cruciulite, nu cruci – ce ne ajuta la mantuirea sufletului nostru.

Parintele Paisie Aghioritul, ,,Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s