Prețuiți viața ! Sinuciderea e cel mai urît și grav păcat! Cuvînt al Preasfințitului Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni

Iubiți întru Hristos frați și surori,

       Din învățătura Sfintei Biserici, aflăm că nici un dar din cele pe care ni le-a dat Dumnezeu, nu este atât de mare și de prețios ca viața. Tocmai de aceea și păcatul sinuciderii este catalogat cel mai mare și mai greu păcat, care nu se iartă nici acum nici în veacul viitor. Iar prin urmare cei care se sinucid, nici nu pot fi înmormântați creștinește, după toată rânduiala cuvenită, întru cât au săvârșit acest grav păcat.

       Pornind de la aceste scurte, dar clare constatări, și mai ales având în față din ce în ce mai multe cazuri de sinucidere, despre care aflu, în mod direct, cu multă durere în zilele de audiență și nu numai, doresc să-mi exprim îngrijorarea mea de părinte duhovnicesc, față de cazurile de sinucidere.

         După toate constatările observăm că sinucisul este de cele mai multe ori comis din disperare, că la părăsit iubita sau soția, că nu se simte iubit și prețuit de cineva, că are o boală cruntă pe care nu vrea s-o mai suporte, că are problem financiare și mari datorii și altele. Cuviosul Paisie Aghioritul spune: ,,Dacă oamenii ar avea cu adevărat credință și nădejde în Dumnezeu, nu am mai întâlni, cel puțin între creștini, cazuri de sinucidere. Deoarece când crezi și ai nădejde în Dumnezeu, nu te sperie problemele financiare, nu te mai înspăimântă boala, chiar dacă e cruntă, nu te mai duce la disperare părăsirea persoanei iubite”. Un alt părinte contemporan cuviosul Porfire vorbind despre acest flagel al societății moderne, sinucisul, spune: ,,Când aud de cazurile de sinucidere, mă gândesc la acel om ca la unul care nu l-a avut pe Dumnezeu, deoarece toate lipsurile din viața ta, lipsa banilor, a persoanei iubite, a sănătății, este suplinit de Dumnezeu, dacă îl ai pe El în inima și viața ta, și astfel omul nu mai ajunge pe culmele disperării luându-și viața”. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: ,,Cel care se sinucide se aseamănă cu Iuda care şi-a curmat nenorocitul singur zilele, despărțindu-se pentru totdeauna de Dumnezeu”.

      Cele mai frecvente cazuri de sinucideri le întâlnim în rândul tinerilor, de aceea şi Episcopia de Ungheni şi Nisporeni, se străduiește de ai îndepărta pe tineri de această nenorocire, prin diferite discuții, întâlniri și activități, pe care le avem prin Departamentul Eparhial Activitate Pastorală pentru Tineret şi prin Asociația Tinerilor Ortodocși din Moldova. Prin atenția şi grija care o purtăm față de tineri, încercăm pe cât ne stă în putere, să le arătăm tinerilor cât de valoroasă şi importantă este darul mare dat de la Dumnezeu – viaţa. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit în multe cazuri, atât în discuții particulare cât şi în comun să oprim pe unii de la păcatul sinuciderii.

       Însă vreau să atrag atenția asupra unui factor foarte important şi de neglijat. În general Biserica așa cum am menționat face tot posibilul ca tinerii să înțeleagă rostul şi folosul vieții, dar factorul central ce poate stipula decizia tinerilor este comunicarea cu părinții. Dacă părinții ar avea o grijă mult mai sporită de educarea copiilor, avem toată certitudinea că nu ar mai fi atâtea cazuri de sinucid. O bună parte din părinți fiind plecați în străinătate, copiii lor rămân fără o călăuză şi un sprijin părintesc, iar în felul acesta tinerii când se întâlnesc şi se lovesc de o anumită greutate deznădăjduiesc, recurgând la metoda care li se pare lor că le va curma povara şi necazul şi sfârșesc prin a se sinucide. Înțelegem şi faptul că trăind în vremuri de greutăți materiale, aveți şi îndreptățirea să mergeți pentru a munci în străinătate, însă vă rog să vă gândiți cum şi cu cine lăsați copiii. Dacă veți educa religios copiii spunându-le că în orice încercare şi greutate să alerge la Dumnezeu rugându-se, veți observa că viața lor va fi mai fericită şi ferită de primejdii. Cât de bine şi frumos poate fi cazul când frățiile voastre, atunci când plecați în străinătate şi nu sânteți în preajma copiilor, să vorbiți cu preotul din localitatea dumneavoastră de ai acorda o atenție deosebită tânărului şi chiar să-i asigure o asistență religioasă.

         Bineînțeles că grija pe care trebuie să o purtăm față de tineri şi nu numai, de a nu ajunge să se sinucidă, nu este doar a părinților sau a bisericii, ci a întregii societăți, a tuturor organelor de drept, deoarece cei care se sinucid nu sânt doar copiii a unor părinți şi creștini ai bisericii, ci sânt membri vii ai societății.

Iubiți întru Hristos frați şi surori

         Vin cu îndemnul părintesc, să avem cu toții grijă sporită față de cei care îi vedem pe culmele disperării, să depunem toate eforturile şi capacitățile noastre de ai opri să nu alunece în abisul disperării curmându-și zilele, să-i ajutăm să înțeleagă rostul şi folosul vieții. Salvând o viață de la deznădejde şi de la sinucidere, ne salvăm pe noi înșine. Părintele Ilie Cleopa spunea foarte frumos şi sugestiv: ,,Salvând o viață, îți salvezi viața ta”.

       Îndemn preoții ca să desfășoare în biserică lecții de catehizare ce ar prezenta părinților pericolul ce macină viețile tinerilor: lipsa de comunicare între părinți și tineri, grija banilor și lipsa iubirii părintești, viața trăită fără Biserica lui Hristos este un copac crescut decorativ, fără rod, etc. În aceeași ordine de idei preotul în parteneriat cu directorii de instituții să desfășoare lecții cu tinerii ce au vârsta de la 13 ani și ar cuprinde ideile de discuție:  Comunicarea între tineri spre a rezolva problemele stringente, Tânărul în discuție cu preotul prin Taina Mărturisirii, Cui destăinui problemele apărute în viața intimă, Iubesc cât, dar și cui dăruiesc, etc.

        Rolul preotului în soluționarea problemei date este de a informa atât părinții, cât și tinerii, cum interacționăm ca să nu ajungem până la sinucidere. Pășirea peste provocările sinuciderii și cum putem trece peste ele fără ca să atingem curmarea vieții.

        Şi cu un ultim îndemn vin către cei care sânt biruiți de diferite greutăți şi încercări, disperați fiind, gândiți că singura scăpare este sinuciderea. Este o înșelare diavolească. Diavolul care este așa cum a zis Hristos ,,tatăl minciunii”, vă amăgește că dincolo vă va fi mai bine. Doar când trăiești cu Hristos şi mori întru Hristos, viața de dincolo va fi una cu totul fericită. Scurtându-vă zilele nu scăpați de greutăți, ci abia de acum se vor începe chinurile şi necazurile cele groaznice pentru veșnicie.

        Prețuiți viața dragii mei, nimic nu este mai bun şi mai frumos decât o viață trăită cu Hristos. Dacă încă nu ați reușit să înțelegeți rostul şi folosul vieții, rugați-L pe Dumnezeu să vă lumineze şi să vă ajute să cunoașteți cât de frumoasă şi importantă este viața.

Cu părintească dragoste în Hristos Domnul,

cu arhierești binecuvântări,

+ PETRU

____________________________,

Prin harul lui Dumnezeu

EPISCOP DE UNGHENI ŞI NISPORENI

Реклама

Добавить комментарий

Заполните поля или щелкните по значку, чтобы оставить свой комментарий:

Логотип WordPress.com

Для комментария используется ваша учётная запись WordPress.com. Выход / Изменить )

Фотография Twitter

Для комментария используется ваша учётная запись Twitter. Выход / Изменить )

Фотография Facebook

Для комментария используется ваша учётная запись Facebook. Выход / Изменить )

Google+ photo

Для комментария используется ваша учётная запись Google+. Выход / Изменить )

Connecting to %s