Cum să ne iertăm părinții și să ne împăcăm cu sine

Dacă nu veți reuși să vă iertați părinții, să creați o relație emoțională caldă cu ei, să înțelegeți că ei sunt așa cum sunt, cu toate calitățile lor pozitive și negative (la fel ca toată lume, la fel ca voi), nu veți reuși să vă ridicați nivelul de apreciere de sine, nu veți reuși să aveți o atitudine pozitivă față de voi înșivă, să vă respectați. Aceasta este o lege a psihologiei. Iar fără o atitudine pozitivă făță de propria persoană, fără respect față de sine (și de ceilalți), nu veți reuși să vă rupeți din lanțurile dependenței.

            În calitate de exercițiu pot propune alcătuirea a două liste (pentru fiecare dintre părinți) cu probleme nerezolvate în ce privește relația cu părinții. În prima listă treceți toate lucrurile pe care vi le spunea și vi le făcea în ce vă privește mama voastră (tatăl vostru) atunci când erați copil și care nu v-au adus nici un folos, ba chiar v-au putut face rău. În cea de-a doua treceți tot ce ați vrea ca mama voastră (tatăl vostru) să vi le fi spus și să vi le făcut atunci când erați copil și care, după părerea voastră, v-ar face viața mai ușoară acum, v-ar fi de folos.

            Prima listă arată lucrurile pe care nu le-ați iertat cu desăvârșire părinților, pentru care poate că sunteți supărați până acum pe ei. Acestea sunt lucrurile care vă țin pe loc și vă întrețin depedența. Trebuie neapărat să vă debarasați de ele, dacă vreți să scăpați din capcana dependenței.

            În a doua listă sunt enumerate toate lucrurile pe care le așteptați de la părinți sau de la partener. Aici se arată tot ce credeți că ceilați ar trebui să facă pentru voi. Ei bine, va trebui să luați aceste griji asupra voastră ori să-i rugați pe cei apropiați să vă ajute să vă satisfaceți necesitățile respective. Atâta timp cât problemele din aceste liste nu vor fi rezolvate, veți rămâne în legăturile dependenței.

            Este important să vă recunoașteți sentimentele de supărare, mânie, întristare, durere pe care vi le-ați refulat, este important să le lăsați să se manifeste. Adevărata iertare nu neagă adevărul cu privire la sentimentele voastre. Este foarte important ca supărarea sau chiar ura față de părinți să fie recunoscute. Acesta este începutul căii spre iertarea adevărată. Când ura și mânia voastră vor fi pe deplin exprimate (nu trebuie să vă vărsați mânia pe părinți – v-o puteți exprima printr-o scrisoare pe care apoi s-o ardeți), se va face loc pentru compasiune și simpatie. Asta vă va da posibilitatea să-i înțelegeți cu adevărat, să vedeți în ei niște victime. Ei au făcut tot ce au putut, și au nevoie de vindecare sufletească în aceeași măsură ca voi. Nici ei nu au primit destulă dragoste de la părinți, și pentru ei a vă controla este singurul mijloc de a primi dragoste pe care îl cunosc. Arătați-le altul. Deveniți biograful lor: acesta este un mijloc bun de a realiza apropierea emoțională. Întrebați-vă părinții despre trecutul lor, interesați-vă de viața lor prezentă: anxietatea separării se vindecă tocmai prin apropierea emoțională.

            Când omul ajunge la o anumită treaptă de autonomie în familia sa parentală (nu are importanță dacă părinții sunt sau nu în viață), asta se reflectă neapărat în mod pozitiv asupra tuturor celorlalte relații importante din viața lui. Pentru a te separa, trebuie neapărat să nu vă mai indignați de greșelile părinților, ci să-i luați așa cum sunt. Numai atunci veți putea să acceptați. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mulți ani pe pământ. (Ieș. 20, 12), spune porunca – dar să-i cinstești cu sinceritate, iertându-i și renunțând la toate sentimentele negative, stabilind o legătură emoțională caldă. Fără a te separa de părinți nu poți să te unești cu omul iubit. Și a zis: pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se va lipi de femeia sa (Mt. 19, 5).

            După cum trebuie să-i iertăm neapărat pe părinți, trebuie să ne iertăm neapărat pe noi înșine. Puteți să vă căiți, să cereți iertare de la omul față de care sunteți vinovați, dar să nu vă iertați pe voi înșivă și să purtați toată viața sentimentul propriului păcat. Dacă nu v-ați iertat pe voi înșivă pentru lucrurile rele pe care le-ați făcut părinților voștri, și asta vă leagă de ei la fel ca neiertarea lor – și aceasta legătură nu este pozitivă, ea te împiedică să devii matur. Domnul ne iartă, de ce să nu ne iertăm și noi?

Dragostea adevărată, Taina Dragostei înainte și după căsătorie; Editura Sophia; București, pag.156-157

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s