Păstrarea fecioriei până la căsătorie: garanția unei familii împlinite

Claudiu Bălan

Președintele Asociației Ortodoxia Tinerilor din Galați și autor al cărții „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie: articole şi mărturii”

Poate că pentru doi tineri îndrăgostiți cea mai mare așteptare este de a putea să-și manifeste iubirea sub forma relațiilor intime. Însă această așteptare, odată satisfăcută, duce de cele mai multe ori la o schimbare neașteptată: deteriorarea relației. Acest lucru se manifestă sub mai multe forme. Prima este monotonia relației, deoarece tinerii asociază mental, în mod greşit, relaţiile intime cu o cunoaştere totală a partenerului. Această greşeală te duce cu gândul că partenerul nu-ţi mai poate oferi nimic nou, nimic surprinzător, dezgolirea trupului fiind „chipurile” cel mai mare secret al acelei persoane. Datorită acestei vederi greșite a celui iubit, dorinţa de noutate începe să se manifeste prin căutarea unui nou partener.

Această dorinţa va duce la despărţire, cauzându-i suferinţă partenerului. Bineînţeles că cel (cea) care se plictiseşte nu-i va spune niciodată adevărul partenerului, conştientizând că dacă o va face îi va provoca o suferinţă şi mai mare. Ciudat! Dar prin simplu fapt de a refuza să-i spui motivul real al despărţirii conştientizezi că nu te interesează persoana iubită ci mai mult plăcerea pe care o obţii din relaţia cu ea, şi-ţi dai seama cât de josnic poţi să gândeşti și să fii.

Dăruirea totală din timpul actului sexual este percepută de partener ca o dăruirea totală pe toate planurile, pe tot parcursul relației. Fiecare se aşteaptă de la celălalt să fie iubit aşa cum este, cu toate defectele sale, să fie iertat mereu, să fie înţeles mereu, să primească toată atenţia şi tot ajutorul. Mai ales în mintea fetelor străbate gândul acesta: „Dacă m-am culcat cu el ca să-i arăt cât de mult îl iubesc, deşi nu vroiam asta în mod deosebit, probabil că şi el mă va iubi mai mult şi relaţia noastră se va consolida.

În realitate nu se întâmpla aşa, partenerul căutând de cele mai multe ori doar plăcerea în celălalt şi nefiind dispus să se dăruiască pe toate planurile. De aici apar neînţelegerile, pentru că aşteptările unuia nu se regăsesc în faptele şi iubirea celuilalt.

Pe de altă parte cuplurile de tineri care-şi păstrează fecioria până la căsătorie se înţeleg mai bine, se alintă mai des, se poartă mai copilăresc, iubirea lor fiind curată şi îndreptată către persoana partenerului şi nu către plăcerea sexuală pe care o poate obţine din relaţia cu celălalt. Ei aleg să-şi păstreze fecioria având ca motivaţie dorinţa de a-și maturiza sentimentul de dragoste, de a nu păcătui prin iresponsabilitate și egoism, şi de a nu pierde binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu.

Acești tineri simt în sânul lor o anumită tensiune care adesea se poate materializa într-o ispită: atracția fizică. Se țin de mână, se îmbrățișează, se sărută, se mângâie tandru… și uneori sunt ispitiți să facă mai mult.. De frica păcatului, ei transformă acea presiune exercitată de atracția fizică, o înlocuiesc cu vorbe frumoase, cu promisiuni, cu răbdare, cu o cunoaștere sentimentală mai adâncă. Din experiență vă spun că această atracție fizică, dacă nu i se dă curs, îi apropie și mai mult pe cei doi îndrăgostiți și sporește în ei dorința de a fi cât mai des împreună, culminând totul cu dorința de a se căsători, pentru ca apropierea lor să fie binecuvântată de Dumnezeu, și dragostea lor să dea rod și să fie veșnică.

De aici reiese un aspect foarte interesant și anume: căsătoria la o vârstă fragedă. Tinerii care își păstrează fecioria până la căsătorie se vor căsători mult mai devreme decât ceilalți, în jur de 18-23 de ani. Pe de altă parte, cei care-și satisfac pofta sexuală în afara familiei, nu sunt impulsionați să se unească în Taina Cununiei pentru că nu mai percep că această unire le va aduce ceva nou, plăcerea sexuală fiind considerată în mod greșit, răsplata totală din relația cu un partener. Astfel ajung să se căsătorească la 25-30 de ani sau chiar mai târziu, sau poate deloc.

Așa stând lucrurile, gândiți-vă ce bine se va lega o familie între doi tineri de 18-23 de ani, care se acceptă unul pe altul ușor datorită entuziasmului tinereții, dar și a personalităților maleabile, încă dispuse la schimbare față de celălalt. Însă cât de multe impedimente pot apărea în cazul căsătoriilor la aproape 30 de ani, când omul are tot mai multe preconcepții și pretențiile cresc sub presiunea timpului, uitându-se mult mai critic la cei din jur. E lesne de observat că toate se fac la vremea lor, și cu cât se amână săvârșirea unui lucru atât de firesc, cum e căsătoria, cu atât devine din ce în ce mai greu ca ea să devină un fapt real în viața unui tânăr. Ce frumos a așezat Dumnezeu lucrurile!

Revenind la tema noastră, dorința de a-și păstra fecioria până la căsătorie are ca prim efect apropierea față de persoana iubită pe o bază sentimentală și construirea unei relații solide care în timp să poată deveni o nouă familie.

Al doilea efect este unirea lor în Taina Cununiei la o vârsta mai fragedă și implicit posibilitatea mult mai mare ca ei să se accepte unul pe altul așa cum sunt și să se înțeleagă bine în viitor.

Al treilea efect este loialitatea pe care o va arăta în familie soțul sau soția, necunoscând în tinerețe alt partener, și neavând ca baza de comparație relația cu altă persoană.

De mult ori în familie, partenerii avuți anteriori de unul din soți, înainte de căsătorie, pot deveni motiv de ceartă și gelozie și uneori chiar motiv de divorț.

Păstrarea fecioriei până la căsătorie atrage întotdeauna binecuvântarea lui Dumnezeu asupra viitoarei familii, bunăstarea ei spirituală și materială, iar când zic acest lucru nu mă gândesc la bogății și averi, ci la a avea mereu cele necesare vieții, fiind feriți de lipsuri și suferințe.

Un alt aspect ar fi exemplul pe care tinerii soți îl vor da copiilor lor. Cum-ne-cum, tinerii vor afla până la urmă dacă mama sau tata a avut și alți parteneri înainte de căsătorie, și acest exemplu le va fi temei de îndreptățire în comportamentul lor, mai puternic decât sfatul dat de părinți.

În plus, din experiență vă spun că soțul și soția care n-au cunoscut alți parteneri înainte de căsătorie se înțeleg mai bine, se apropie mai ușor în fiecare zi unul de altul. Soția ascultă mai mult de soțul care n-a cunoscut altă femeie în viața lui, și care nici în timpul căsătoriei n-are ochi pentru altcineva. La fel, bărbatul își iubește mai mult femeia care s-a dăruit doar lui și nimănui altcineva.

Fecioria tinerilor este temelia pe care ei își construiesc o familie. Fecioria este asemenea temeliei din piatra pusă la baza unei case, care atunci când vin apele mari și puhoiul izbind în ea (necazurile vieții) nu o pot clinti, rezistând cu putere. Familia unor soți care au săvârșit păcatul desfrânării înainte de căsătorie, și nu și-au mărturisit păcatul, este asemenea casei construite cu temelie șubredă și atunci când vine furtuna și apele mari, ușor o pot prăbuși.

Păstrarea fecioriei până la căsătorie este garanția unei familii împlinite pentru că tinerii ascultă de poruncile lui Dumnezeu și rămân astfel în iubirea Lui. Unirea bărbatului și a femeii în Taina Cununiei are ca primă motivație mântuirea și sprijinirea lor reciprocă pe acest drum. Desfrânarea și preadesfrânarea sunt mari impedimente pe drumul îngust spre mântuire, deviind omul pe calea cea largă a pierzaniei.

„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5, 8)

sursa: culturavieții.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s