„Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe mine mă primeşte.” (Matei18,5)
Oare ce ar vrea să ne spună prin această frază? Faptul că, orice prunc ce se zămîsleşte în pîntecele mamei este o binecuvîntare de la Dumnezeu. Odată ce avem un prunc, îl avem pe Iisus. Primind vestea că vom avea un prunc suntem cele mai fericite şi astfel îi mulțumim lui Dumnezeu. Însă unele persoane nu consideră acest prunc ca o binecuvîntare, ci ca pe o povară. Unele, neavînd cu ce să îl întrețină şi practic neavînd susținerea celor apropiați fac un păcat mare – „Avortul”. Însă Dumnezeu toate le aranjează după cum ştie el și niciodată nu ne lasă la greu. Indiferent dacă nu vom avea multe lucruri de trebuință, el ne va aduce în cale persoane bune la inimă, care ne vor ajuta de a dobîndi de cele ce avem nevoie. În timpurile noastre, tot mai multe tinere sau chiar femei căsătorite fac acest mare păcat doar pentru a fi mai libere. Însă, noi nu trebuie să dăm întreaga vină doar pe fete. La fel de responsabili pentru această tragedie sunt și băieții, atunci cînd, fără urmă de conștiință sau moralitate și plini de egoism, urmăresc doar propria satisfacție și le resping, lăsîndu-le singure, atunci cînd rămîn însărcinate, sau le îndeamnă să avorteze.
Acest lucru este, desigur, o dovadă de lașitate, care din păcate, se întîlnește chiar și printre oamenii căsătoriți… Atunci s-ar pune întrebarea: Dacă a avea relație înseamnă a iubi, iar din relație (iubire) iese-prunc! Cum alegem!? Asta vrem- asta nu vrem- înseamnă că nu e iubire ci o mare minciună! Căci din iubire iese viață- nu moarte. Pentru că a avorta înseamnă al omorî. Sau avînd relații sexuale cu un băiat, ferindu-se de a rămîne însărcinate iau diferite anticoncepționale. Ceea ce e tot – a omorî doar prin alte metode. Dar oare nu ar fi viața mai frumoasă dacă ai da naștere pruncilor? -Da, va fi.
Viața v-a căpăta înțeles, uneori vor fi și greutăți, dar Dumnezeu nu te va lăsa. Doar tu trebuie să ai credință în el și să te rogi cu dragoste de a te ajuta. Și oricît de greu ne-ar fi, noi trebuie să luptăm și să ne gîndim cîte lucruri se vor schimba odată cu apariția pruncului. Totul este atît de frumos, dar dacă făceai acel păcat și îți ucideai propriul prunc era să mai fi fost astfel? -Nu, era să trăiești cu această pată pe inimă, cu acel coșmar. Atunci nu era să aibă viața ta acel înțeles, acea bucurie ce îți v-a dădea propriul copil. Și să te gîndești dacă făcea mama ta la fel cu tine, iar tu acum nu mai existai? Te simțeai rău, fiindcă nu ai crede că mama ta ar face așa lucru rău, pur și simplu să îți ia viața. Fără de ai păsa de tine și de viitorul tău. Pur și simplu să te excludă din viața sa, să te creadă o povară pentru ea. Gîndindu-se că viața ei va fi mai distractivă și mai frumoasă fără tine. Dar într-un sfîrșit îi v-a părea rău. Își v-a dădea seama că a făcut o mare greșeală mai apoi dar ar fi fost prea tîrziu.
Dar ea a ales ca să îți dea viață indiferent de cît de greu îi era a luat decizia în favoarea ta, ia și tu această decizie, alege viața! – a ta și a celui ce deja face parte din tine! Astfel și tu trebuie să te gîndești, nu-ți ucide propriul prunc!!! El deja face parte din tine. Cum fiecare dintre noi are dreptul la viață, așa și el, fiind prunc mic are dreptul de a se naște și a crește. De aceea fetelor cît și femeilor nu comiteți acest păcat mare- „Avortul”, fiindcă nu vă va aduce la nimic bun. Însă vă veți chinui în viața aceasta pămîntească cît și în viața veșnică de dincolo.
Ce ține de povară- depinde de tine, de dragostea, afecțiunea, atenția pe care i-o vei acorda zi de zi, ceas de ceas pe cît posibil, bucurîndu-te de fiecare moment de fericire adevărată!
Cebotari Ana, elevă, or. Ungheni
Pentru o familie fericită 